angoasă existențială sau doar plictisul unei vieți anoste? nu e trăită viața fără regretul zilei de mâine și fără aprecierea unei clipe de ieri, iar prezentul nu există. orbitez în jurul unei manifestări a unei clipe o văd, o ating, clipesc și dispare. sufletele lacome nu au reprezentarea clipei de acum. ea nu există există…… Continuă să citești 31/08/21
11/08/21
incoerența e a doua natură, incertitudinea cea dintâi, iar siguranța nu a fost niciodată să fie. sfărâmam oase sub tălpi să am ce să dau urmașilor, „luați, mâncați; acesta este trupul meu” (Matei 26:26-29) sângele de mult a secat, așa că moarte am cunoscut. Mamă atotputernică, nu-ți mai omorî păcatele, lasă-le să crească și să…… Continuă să citești 11/08/21
29.05.21
necunoașterea este știința, iar nisipul pe care calc reprezintă oasele mestecate și scuipate la amiaza vieții mi-am format prezentul consumându-mă, iar viitorul neexistând; în trecut nu știu cine am fost, iar cine voi fi nici atât. nimicul reprezintă tot ceea ce știu și ceea ce sunt
Groapa disperării
În groapa disperării mi-am deschis ochii pentru prima dată, iar lumina era pentru ceilalți, nu pentru mine. Doar cei blestemați ajungeau să se bucure de ea, întunericul era adevărata casă. Privirea îmi era îndreptată mereu spre sus, dar, orice se afla acolo, spatele îmi întorcea și întuneric îmi oferea. Primul lucru simțit au fost bătăile…… Continuă să citești Groapa disperării
alunecare
alunecarea în sine și aterizarea în noroi groapa de gunoi iar noi iar tu când ceasul bătu timpul și trecu iar eu ca un Dumnezeu am fost un clișeu.
nesiguranța
nesiguranța zilei de mâine s-a transpus în ziua de ieri, amintirile-mi aparțin unui „eu” mort demult. renasc în fiecare clipa! (și mor în fiecare nanosecundă) cine am fost acum o secundă, nu voi mai fi în următoarea. cine voi fi mâine, nu a existat niciodată. iar acest fapt este singurul care îmi oferă alinarea unei…… Continuă să citești nesiguranța
verdele crud
verdele crud începe să aibă gust după prima zi cu soare (cu dinți) din martie, dar albul i-a luat esența și l-a îngropat în mocirla în care calc cu scârbă. sub roțile zimțate ale mecanismului unui ceas (pe care nu îl mai port) mi-am omorât veșnicia. ce rost mai au rotițele în era digitală? cifrele…… Continuă să citești verdele crud
Rugăciune
Rugăciuni ai îndreptat și ai așteptat acel ultim moment în care unui Dumnezeu să i se facă milă de un plebeu. Dar ai uitat că la căderea din Eden ți-au fost retrase privilegiile și o viață într-un Paradis defect va trebui să duci. Ce Creator își lasă propria creație, propriul copil, să se zvârcolească printre…… Continuă să citești Rugăciune
ostilitate
râsete grotești și umanitate pierdută, pe asta îți bazai existența și întreaga lume construită. ce putea fi mai asertoric decât oglindirea realității prin ochii tăi? oglindirea realității prin ochii mei, desigur. totul e o chestiune de subiectivitate, iar starea de însingurare pe care o simți pe propria-ți piele e doar definiția termenului „derelicțiune”. ostilitatea lumii…… Continuă să citești ostilitate
casa
tânguirea casei îmi apăsa pe creier, fiecare rază de lumină care intra pe geam, fiecare scârțâit de podea, fiecare….tot „tot” era mult prea mult; „tot” era mult prea puțin. nesiguranța zilei de mâine îmi oferea siguranța pentru a căra în spate un prezent incert, iar umbrele trecutului dansau încă în cutia mea craniană. *** la…… Continuă să citești casa
D'ale Ecaterinei 