Antiteză

Nimicnicia unei vieți nu este destulă, vreau să trăiesc două și să simt cum mă scufund în amândouă  pas cu pas secundă cu secundă minut cu minut  zi cu zi și să nu simt cum mă ține la suprafață vreau să trăiesc doar o singură dată Căci o singură viață e destul,

Uitare

”Nu mă uita…” … dacă promiți că nici tu nu o vei face! Amintiri strânse în pumni și  mestecate și  scuipate și strivite  sub o talpă de încălțări  uitate.  Ține-mă de mână și  du-mă până la capătul lumii și aruncă-mă! Atlas mă va prinde și astfel îți voi sprijini lumea în spinare.  Un trecut iertat…… Continuă să citești Uitare

Oppositum

Mâini frecate Mâneci suflecate Și suflete decedate. Amintiri îngropate Fețe uitate Și speranțe deșarte. Sufletele vii Înviorează o nouă zi Și mâinile încă vor mai fi. Și speranțele încă învie Fețele vor zâmbi în continuare, Iar amintirile nu mai simt apăsare.

Stări

Mizerabilul stării mă înghite Și mă scufund în cadavrele zilelor de ieri. Nu o să te întreb dacă vrei să cunoaștem eternitatea, Pentru că deja am aflat-o, Ci o să te întreb dacă vrei să cunoaștem efemeritatea, Și să ne pierdem secundele care au murit.

24/06/2021

transparența m-a făcut să văd dincolo  de lumea ta mea priveam prin valul opac lumea inexistentă  ireală pseudo-reală (?) priveam prin nimicul pe care îl doream acolo pentru că nimicul pe care îl purtai a lăsat doar o umbră a ce trebuia să dar nu ai  și nici nu vei.

Pierdutul Paradis

Timpul începe cu tine, iar Eternitatea își pierde sensul lângă tine. Iutele mers al valurilor vieții Urmează doar firescul lucrurilor, iar Baza sentimentelor este inundată doar de Efemeritatea timpului pe care nu l-am petrecut încă. Sinceritatea sentimentelor mele se Cufundă doar în valurile vieții.